Acasă > Articole > Managerul care vrea să fie Mendeleev pe piața de condimente

Managerul care vrea să fie Mendeleev pe piața de condimente

Uwe Jens Karl

Domeniile în care jobul naște pasiuni noi nu sunt multe la număr. Producția de condimente se numără însă, cu siguranță, printre acestea. Pentru Uwe-Jens Karl, Directorul General al Fuchs România, condimentele sunt astăzi și obiect de studiu și de fotografiat, iar una dintre ambițiile sale pentru viitor, după ce își va fi încheiat cariera, este de a arăta lumii că piperul negru poate crește și în Europa și, de ce nu, chiar în România.

„Cu cât mă ocup mai mult de acest domeniu, cu atât mai multe lucruri vreau să cunosc. Și nu poți spune niciodată că știi totul despre condimente”, afirmă Uwe-Jens Karl. În 2009 însă, atunci când i s-a propus să preia conducerea subsidiarei locale a producătorului Fuchs, oportunitatea de a reveni în România l-a atras mai mult decât condimentele. Și asta pentru că s-a simțit legat de țara noastră încă de mic copil. „Sunt două lucruri care m-au legat, vrând-nevrând, de România. Primul este firul istoric: familia tatălui meu își are originea în Dobrogea, o regiune populată timp de 100 de ani (până la repatrierea din 1940) de numeroase familii germane din Basarabia. Cel de-al doilea este reprezentat de perioada de trei ani petrecută în București, când părinții mei au lucrat la Ambasada Republicii Democrate Germane din România”, povestește managerul.

În 1969, când a venit aici cu familia sa, avea vârsta de opt ani. A fost o perioadă care l-a influențat foarte puternic, lucru pe care îl resimte până în ziua de astăzi. „Faptul că aici mă simt ca acasă se leagă de acei trei ani ai copilăriei mele petrecuți în București în care, deși nu am învățat limba română, ci rusa, am acumulat multe experiențe plăcute și am călătorit mult prin țară”, își amintește Karl.

40 de ani mai târziu, în 2009, întâmplarea a făcut ca managerul să primească un telefon de la un head-hunter cu ofertă de job în România, exact în momentul în care își pregătea reîntoarcerea în Germania. Propunerea venea după o perioadă de 13 ani petrecută în Rusia, unde a lucrat pentru Haribo și Cadbury. Auzind de România, nu a putut să refuze întâlnirea. Chiar a doua zi, head-hunterul era la Moscova, pentru primul interviu cu Uwe-Jens Karl, iar peste două săptămâni Karl ajungea în Germania pentru întâlnirea cu boardul Fuchs.

România, în contrast cu Rusia

Priveliștea de la fereastra biroului său din Curtea de Argeș, dominată de munți, contrastează puternic cu cea din Moscova, unde cât cuprinzi cu ochii vezi șosele suspendate, cu trafic intens. Karl spune că naturalețea locului în care locuiește și muncește acum este mai aproape de sufletul său, el fiind născut într-un orășel cu 17.000 de locuitori. „Bineînțeles că nu putem vorbi de prea multe modalități de petrecere a timpului liber și nici de viață culturală, în schimb, într-un oraș mic simți mai puternic apartenența la o comunitate. Acest lucru se datorează și faptului că organizăm evenimente pentru angajați, ieșiri la grătar cu demonstrații culinare cu condimentele Fuchs, la care invităm și parteneri de-ai noștri din zonă, cât și reprezentanți ai autorităților locale. În plus, Fuchs se implică social prin sponsorizarea unor instituții locale care ne solicită sprijinul, precum grădinițe și școli”, detaliază managerul.

Primii ani petrecuți la cârma Fuchs România s-au suprapus peste anii de criză economică. Karl își amintește că, la momentul preluării acestei funcții, nu știa exact care este contextul macroeconomic. „Nu m-a speriat cuvântul criză pentru că veneam din Rusia, unde în 13 ani nu-mi amintesc să fi avut vreun an ușor, în care să nu fi intervenit ceva care să mă surprindă. Acolo este o criză permanentă, de cele mai multe ori generată de decizii politice – de exemplu, embargoul alimentar impus țărilor occidentale”, susține executivul.

Cea mai bună lecție învățată în Rusia a fost aceea de a face față neprevăzutului. De altfel, datorită acestui context rușii sunt foarte inventivi și spontani atunci când vine vorba de rezolvarea problemelor. Un alt specific al angajaților ruși este faptul că ei evaluează un om după calitățile sale de lider. „Rușii sunt foarte orientați către leadership și structuri ierarhice. În același timp, toată lumea vrea să fie lider, ceea ce este o problemă, pentru că nu poți avea prea mulți lideri într-o organizație. O altă provocare pe care am întâlnit-o acolo a fost dificultatea de a schimba convingerile oamenilor”, mai spune directorul Fuchs.

O altă abordare a crizei

Preluarea funcției actuale a coincis și cu mutarea fabricii și a sediului Fuchs din Domnești în Curtea de Argeș. Deși amortizarea investițiilor în noua locație a îngreunat structura costurilor, în 2010 compania a rămas pe profit și, mai mult, a continuat să facă investiții.

„Cei mai grei ani au fost 2010-2011, dar noi am lucrat ca și cum nu ar fi existat criza economică. În 2010 am implementat SAP-ul, am obținut certificarea IFS pe producție, am integrat firma Adazia Impex preluată în 2009 și am lansat brandul Mirodenia. Practic, am pregătit businessul pentru următoarea etapă, de redresare a pieței. Au fost ani grei, când rezultatul a rămas mult sub așteptări, însă din 2010 înregistrăm an de an profit, oricât de mic, precum și creșteri de vânzări. În plus, nu am făcut disponibilizări și nici nu am beneficiat de vreun ajutor financiar direct de la Grupul Fuchs”, detaliază managerul. El este de părere că a lucra anticiclic atunci când mediul economic este unul dificil reprezintă un factor de succes.

Despre propriul stil de management

Uwe-Jens Karl crede că stilul de management se conturează în funcție de personalitatea persoanei respective, și nu se formează din ceea ce citim în cărți. „În primul rând, stilul de management trebuie să fie unul adaptabil, să țină cont de schimbările care se petrec în jur. Un alt aspect este rolul ierarhiilor: ierarhia, așa cum o cunoaștem de acum 30 sau 50 de ani, își pierde importanța. Trăim într-un mediu marcat de creșterea importanței rețelelor sociale, unde relațiile dintre oameni se construiesc pe orizontală, și nu pe verticală. Să nu reacționezi, ca lider, la acest fenomen, cred că este o greșeală. Deci cred că, în primul rând, trebuie să fii prezent acolo ca să înțelegi fenomenul”, subliniază directorul Fuchs România.

Oamenii trăiesc virtual în această lume organizată sub formă de rețea, în care regulile nu mai sunt atât de stricte. Astfel, verticalele în conducere pierd din importanță, în favoarea structurilor orizontale unde contează mai mult competența și contribuția omului și mai puțin funcția în care a fost numit. „Practic, în aceeași echipă vom avea șefi diferiți de la un proiect la altul, lucrăm mai mult pe project management decât pe structuri fixe de raportare”, explică managerul. La fel de important este însă ca această tranziție să fie înțeleasă și pusă în practică de către fiecare om din organizație. În același timp, organizațiile au în continuare nevoie de un lider care să orienteze oamenii în direcția potrivită.

Cele mai mari realizări profesionale

„La vârsta de 30 de ani, probabil aș fi considerat că o promovare în funcție este cea mai mare realizare. La momentul actual însă, având în spate zeci de ani petrecuți în mediul corporatist, consider că o realizare este ceva ce rămâne mulți ani după ce ieși din companie”, subliniază Karl.

În top 3 realizări profesionale se află transformarea locației din Curtea de Argeș dintr-o mică fabrică locală, într-un hub de producție care astăzi lucrează pentru întregul grup. „A fost un drum lung, pe parcursul căruia a trebuit să conving boardul din Germania că putem fi un element important în lanțul de valoare al grupului. În același timp, pentru piața din România am gândit și dezvoltat de la zero două branduri mari: V6 și Mirodenia”, detaliază executivul.

O altă realizare pe care ar plasa-o în top  este construirea unei cariere internaționale care i-a lărgit mult orizontul. „Este o experiență de viață foarte bună care te învață, în primul rând, respectul față de oamenii care sunt diferiți față de tine”, consideră directorul Fuchs.

Iar realizarea numărul unu, la care încă lucrează acum, este aceea de a rămâne în mintea oamenilor din companie ca un influencer, prin ceea ce a gândit, a exprimat și a făcut.

„Plictiseala este motorul creativității”

Având două mari pasiuni – fotografia și condimentele – managerul recunoaște că îi rămâne puțin timp pentru gătit și atunci optează pentru mâncărurile ce pot fi preparate rapid, precum grătarul sau legumele la Wok.

Însă chiar și cu un program încărcat, împărțit între job, familie și pasiunile sale, directorul Fuchs își alocă timp pentru a-și limpezi mintea. „Simt uneori că mă forțez prea mult, că vreau să fac prea multe lucruri și, în astfel de momente, pun totul deoparte și ies pe terasa casei pentru a mă relaxa prin a nu face nimic”. De multe ori, atunci îi vin și o mulțime de idei, aplicabile atât în business, cât și în viața privată. „Eu cred că plictiseala este ceva foarte productiv. Când te plictisești și te întrebi ce să mai faci, atunci îți vin cele mai bune idei. De obicei, acesta este un termen cu conotație negativă. Eu cred însă că este important să-ți acorzi timp să te plictisești, măcar 10 minute să nu faci nimic, să nu te gândești la nimic și să te uiți la cer. Multe idei pe care ulterior le-am pus în practică mi-au venit în astfel de momente”, susține Karl.

Proiecții de viitor

După ce își va încheia cariera la Fuchs, Karl vrea să călătorească în jurul lumii, în zonele în care își au originea cele mai interesante condimente. „Vreau să fiu un nomad digital care călătorește în toată lumea cu aparatul foto și laptopul în rucsac, pentru a afla cât mai multe lucruri despre condimente și despre cultivarea și utilizarea lor în mod sustenabil. Cu ceea ce voi acumula în aceste călătorii, în completarea informațiilor pe care le-am asimilat deja activând în industria de profil, visez să deschid în România o făbricuță artizanală de condimente. Locația va fi în zona Ardealului și tot aici aș vrea să am o cultură de verdețuri”, detaliază managerul.

De altfel, această pasiune îl determină să petreacă o mare parte a timpului liber fotografiind condimente și lucrând la tabelulul periodic al condimentelor, pe modelul celebrului tabel al elementelor creat de Mendeleev. Această „invenție” personală deja prinde contur în online, pe site-ul www.periodics.de.

Dar cel mai ambițios proiect al său este de a face imposibilul posibil: prima cultură de piper negru din Europa. Piperul negru crește doar în regiunile tropicale, la o temperatură de 20-30 de grade Celsius pe tot parcursul anului și la o paritate perfectă zi-noapte (cu 12 ore de lumină pe zi). „Vreau să arăt lumii că, dacă vrei, se poate! Olandezii deja au făcut o nebunie de acest gen, inaugurând prima cultură de vanilie din Europa. Asta în contextul în care, din 2015 și până în prezent, prețul vaniliei pe bursele internaționale de mărfuri a crescut de aproape 10 ori”, afirmă Karl. Și ca să fie și mai provocator acest proiect, directorul Fuchs se gândește chiar să construiască sera de piper negru în România, posibil în aceeași locație în care va cultiva verdețuri și în care va amplasa și mica unitate de procesare și ambalare a condimentelor.

Articole Asemănătoare

Adaugă comentariu nou

Imagine CAPTCHA
Introduceți caracterele din imagine.
Tracking Popular Content